Istoria pigmentului maro
Maro este una dintre cele mai comune nuante care se gasesc pe pamant si este adesea umbrita de culorile mai stralucitoare si mai vibrante din spectru. Pana acum, maroul pare atat de plictisitor – nu? Dar lucrurile nu stau deloc astfel. De la picturi in morminte antice la distinctii stricte de clasa sociala si viitorul durabilitatii – povestea pigmentului maro nu este atat de plictisitoare precum pare.
Citeste mai departe povestea pigmentului maro, plina de intrigi si lucuri fascinante.
Maro – o culoare comuna
In fiecare zi, noi, oamenii, observam culoarea maro probabil mai mult decat oricare alta culoare. Este peste tot: este cea mai comuna culoare a ochilor, a pielii si a parului din lume; se gaseste pe scara larga in lumea naturala – in pamant si sol, plante si copaci; este culoarea multor alimente si bauturi, cum ar fi ciocolata si cafeaua.
Pigmentii pentru maro sunt, de asemenea, printre cei mai vechi: picturile care folosesc Raw Umber – un pigment natural de argila – dateaza de cel putin 40.000 i.Hr.
Maro – un cod vestimentar pentru cei saraci
In domeniul textilelor si al imbracamintei, maroul a devenit culoarea asociata cu cei umili si saraci in toata Europa. In Evul Mediu, hainele maro erau purtate de calugarii franciscani ca semn al umilintei si al stilului lor de viata modest.
In Roma Antica, hainele maro erau purtate de cetatenii din clasele de jos si chiar de cei considerati a fi „barbari”. Vechiul termen pentru un civil sarac din oras, „pullati”, este tradus literal prin „cei imbracati in maro”. Prin statutul din 1363, cetatenii englezi din clasa muncitoare de jos au fost obligati sa poarte o panza de lana rugoasa, vopsita in gri sau maro.
Tonuri de sepia
Una dintre cele mai neobisnuite surse de maro este cea de sepia. Termenul provine din cuvantul grecesc “Sepia officinalis”. Din sacul de cerneala al sepiei a fost creat, inca din perioada romana antica, un pigment brun-roscat. Exista, in consecinta, diferente subtile intre nuante de sepia, din cauza diverselor diete apartinand sepielor in functie de locul in care au fost gasite, precum si de unde au fost fabricate cernelurile.
Sepia a fost folosita inca de atunci ca mediu pentru desene – Leonardo da Vinci a folosit nuante in tonuri de sepia – si mai tarziu, sepia a devenit termenul dat metodei de tonifiere a fotografiilor cu o tenta maro estompata.
Acest proces foloseste substante chimice precum tonerele cu sulfura de sodiu sau polisulfura, iar astazi un efect de sepia poate fi obtinut digital cu duoton – o metoda care combina o imagine in tonuri de gri cu o alta culoare.
Lucruri mai putin cunoscute despre pigmentul maro
O a doua sursa surprinzatoare – si mai degraba morbida – de pigment brun isi are originea in perioada medievala, cand ramasitele mumiilor au fost macinate pentru proceduri medicale arhaice (potential datorita faptului ca acestea contineau substanta bitum – despre care se crede ca ar avea puteri medicale).
In timpul acestui proces, s-a observat consistenta bogata a pulberii, si mai tarziu, in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, a fost creata o sursa de vopsea din cadavrele macinate ale mumiilor egiptene exhumate (atat oameni, cat si pisici). Nuanta de maro obtinuta astfel era cunoscuta sub numele de „Mummy Brown” si i s-a acordat statutul comercial de vopsea de artist.
Mummy Brown a fost o culoare deosebit de populara printre pictorii prerafaeliti de la mijlocul secolului al XIX-lea, cum ar fi Edward Burne-Jones si Dante Gabriel Rossetti. Pulberea macinata a fost combinata cu smirna si smoala alba pentru a produce un pigment maro. Datorita transparentei ridicate, era un mediu bun pentru glazura, umbrire si colorare a pielii naturale si a tonurilor de par.
Folosita pana in epoca victoriana, Mummy Brown a devenit din ce in ce mai putin folosita pe masura ce a pretul a crescut, iar artistii au inceput sa-si dea seama cum este fabricat pigmentul. Se zvoneste ca Edward Burne-Jones a ingropat un tub de vopsea cu Mummy Brown in gradina lui cand a aflat.
Totusi, povestea sa nu se termina aici. Mummy Brown a luat o turnura si mai macabra atunci cand cererea a depasit oferta si s-a descoperit ca oamenii au facut versiuni pentru piata neagra ale pigmentului din pulberea macinata a cadavrelor de criminali sau sclavi recent decedati. Daca intalnesti nuanta de Mummy Brown astazi, nu te speria. Foloseste Mummy Brown fara emotii deoarece pigmentul este acum obtinut din cuart, caolin, goethit si hematit.
Maro – pictura in lumina si umbra
Dupa utilizarea sa populara in randul artistilor Renasterii, maroul a fost folosit ulterior de pictori intr-un mod monocromatic. A devenit o culoare importanta pentru realism in portrete – in nuante precum Burnt Sienna si Burnt Umber – si pentru a crea umbrire si in schimbari subtile de la lumina la intuneric.
In timpul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea, a devenit un obicei sa se picteze pe o suprafata care era colorata in prealabil in maro, mai degraba decat in alb. Pigmentii intunecati, inclusiv cel de maro, au fost importanti in paleta lui Rembrandt. El l-a favorizat pe Vandyke Brown atunci cand a schitat compozitiile initiale ale picturilor, folosindu-l in combinatie cu alti pigmenti de pamant pentru a oferi umbra si adancime lucrarilor sale.
Numit dupa pictorul flamand Anthony van Dyck, care a folosit in mod regulat aceasta nuanta, Vandyke Brown este cel mai adesea realizat din pamant bituminos sau un pigment negru amestecat cu oxid de fier natural calcinat.
Un viitor mai organic
Astazi, trecutul sumbru si lipsit de stralucire al maroului a fost dat uitarii, deoarece culoarea este din ce in ce mai asociata cu cresterea produselor durabile si ecologice, de la periute de dinti din bambus la pluta reciclabila si la pungi de hartie maro.
Atunci cand marcile folosesc maro in imaginile lor, ele vizeaza un public format din oameni care sunt atenti la criza climatica si constienti de efectele sale – gandeste-te la produse organice si la bunurile reciclate ce culoare au. Perioada in care maroul a fost considerat “urat” s-a incheiat. Ingeniozitatea, disponibilitatea, costurile reduse si coeziunea cu lumea naturala a pigmentului maro au facut din acesta o culoare mai placuta decat in trecut.
Tipuri de pigmenti maro in pictura
Iata un ghid al pigmentilor maro folositi in vopselele artistilor astazi, conform Indexului de culoare a pigmentului, identificat prin prefixul PBr sau NBr.
NBr 8 – Van Dyke Brown
- Descrierea culorii: maro inchis
- Transparenta/Opacitate: Semi-transparent
Derivat din sol si turba care contin argile naturale si oxizi de fier, NBr 8 a fost folosit de multi dintre vechii maestri, in special Anthony van Dyck, Reubens si Rembrandt. Putini producatori de vopsea ofera astazi Van Dyke Brown autentic din cauza rezistentei la lumina si a problemelor de permanenta.
Nuantele de Van Dyck Brown etichetate PBr 8 sunt considerate a fi foarte rezistente la lumina, dar se pare ca exista o anumita inconsecventa in jurul numerelor indexului de culoare a pigmentului, deoarece unele vopsele etichetate PBr 8 sunt listate ca fugitive, ceea ce indica faptul ca sunt de fapt realizate cu NBr 8.
PBr7 – Natural Brown Iron Oxide
- Descrierea culorii: multe nuante de galben, maro si rosu
- Transparenta/Opacitate: Opac pana la semitransparent
Numarul indicelui pigmentului PBr7 se refera in linii mari la pigmentii care contin oxizi naturali de fier brun. Acestea includ Sienna si Umber, doua dintre cele mai frecvent utilizate culori pamantesti intr-o paleta de artist. Siena poarta numele orasului Siena, Italia. Este un pigment de pamant galben-maro care a fost originar din provincia italiana Toscana. Culoarea a devenit extrem de populara printre artistii Renasterii in secolul al XIV-lea.
In mod similar, Umber este numit dupa regiunea italiana Umbria, de unde pigmentul a fost extras initial. Variatiile „arse” ale culorilor pamantului pot fi produse prin incalzirea pigmentului brut. Acest proces, numit calcinare, transforma partial oxizii de fier brun in hematita, un oxid de fier rosu. Prezenta manganului in pigmentii de pamant natural ii face sa se usuce rapid in vopselele in ulei, facandu-i foarte folositori pentru vopsire.
Este dificil sa sugerezi niste amestecuri de culori pentru o gama atat de larga de pigmenti, dar incearca sa amesteci Siena Arsa si Albastru Ultramarin (PB 29) pentru a obtine un negru-maro bogat si Prussian Blue (PB 27) si Raw Umber pentru a crea nuante de verde, foarte interesante.
PBr 8 – Manganese Brown
- Descrierea culorii: maro inchis
- Transparenta/Opacitate: opac pana la semitransparent
PBr 8 contine hidroxid de mangan si alti oxizi de fier, dar nu este clar daca provine dintr-un pamant natural sau dintr-o sursa sintetica. Vopselele etichetate Van Dyck Brown sunt adesea realizate cu PBr 8 si, desi nu este autentic Van Dyck Brown (NBr 8), este mult mai rezistent la lumina decat pigmentul original.
PBr 11 – Iron Magnesium Oxide
- Descrierea culorii: rosu-maro deschis
- Transparenta/Opacitate: de la transparent la semitransparent
Un rosu pamantesc asemanator cu Siena arsa (PBr 7), foarte granulat in acuarela.
PBr 23 – Disazo Brown
- Descrierea culorii: rosu-maro
- Transparenta/Opacitate: Transparent
Un pigment sintetic dizazoic, strans legat de pigmentii pe baza de colorant Red Azo, mai degraba decat de pigmentii traditionali maro de oxid de fier. Este o culoare foarte puternica, cu o putere mare de nuanta, iar in acuarela este o alternativa buna negranulata la pigmentii naturali de pamant.
PBr 25 – Benzimidazolone Brown
- Descrierea culorii: rosu-maro inchis
- Transparenta/Opacitate: Transparent
O alternativa vibranta si transparenta la pamanturile naturale maro. Benzimidazolone Brown are o putere mare de nuanta, facandu-l o culoare de amestecare dominanta. Incearca sa il combini cu un galben cu nuanta la fel de mare, cum ar fi Diarylide Yellow (PY 83) pentru a crea un portocaliu perfect pentru a reda toamna.
Nu-i asa ca povestea pigmentului maro este fascinanta? Tu cum il folosesti in lucrarile tale? Combini maroul si cu alte nuante sau il folosesti ca atare? Ti se pare mai mult o culoare placuta, moderna sau una trista, tomnatica? Lasa-ne parerile tale, aici, in comentarii sau pe pagina noastra de Instagram.