Pigmenti in pictura – tipuri de verde12 min read
Reading Time: 8 minutesCuloarea verde este una dintre cele mai placute culori ce creeaza o atmosfera de seninatate si calm. Din acest motiv, multi pictori, arhitecti si designeri folosesc verdele in proiectele lor. Verdele este culoarea pe care o asociem cu natura, viata, vegetatia si reinnoirea. De-a lungul istoriei, pigmentul verde a fost, de asemenea, in centrul atentiei pentru ca are o semnificatie speciala in diferite regate, imperii, religii si societati. Afla din articolul nostru care sunt tipurile de pigmenti verzi in pictura si invata cum sa ii folosesti.
Din articolul nostru vei afla:
Importanta pigmentilor verzi
Verdele este o combinatie intre doua culori primare – albastru si galben. Datorita prevalentei sale in natura, verdele a fost una dintre cele mai timpurii culori pe care oamenii au incercat sa le recreeze pentru uzul propriu. Dar verdele s-a dovedit a fi mai greu de obtinut decat rosu sau galben.
Scurt istoric despre culoarea verde
In antichitate, pigmentul pur de verde era disponibil artistilor sub forma de pamant verde natural si minerale precum malachitul. Grecii antici au creat nuanta Verdegris prin expunerea cuprului la acid acetic si razuind crusta verde care s-a format. Verdegris a ramas unul dintre cei mai folositi pigmenti verzi pana in secolul al XIX-lea, cand au fost descoperiti pigmentii Emerald Green, Cobalt Green si Viridian. Toti cei trei pigmenti faceau parte din paleta artistilor impresionisti.
The Arnolfini Portrait, Jan van Eyck, 1434
In timpul Renasterii, pigmentul verde pentru artisti era obtinut din plante, insa culorile nu rezistau in timp si isi pierdeau din stralucire.
In mod surprinzator, in spatele simbolismului si semnificatiei pasnice, istoria culorii verde dezvaluie multe evenimente mai putin placute. Niciun pigment din istoria artei nu a fost considerat mai otravitor decat Scheele’s Green. Inainte de a fi interzisa, nuanta Scheele’s Green a fost folosita nu doar in pictura, ci si pentru a decora peretii si obiectele de uz casnic.
In 1775, chimistul Carl Wilhelm Scheele a produs nuanta mortala de verde, numita Scheele’s Green. Aceasta nuanta particulara de verde a fost folosita pentru colorarea tapetului din dormitorul lui Napoleon Bonaparte si este considerata de multi istorici cauza mortii revolutionarului. Scheele’s Green avea in compozitie arsenic, un element foarte toxic.
Aceasta nuanta speciala de verde este considerata de multi responsabila si pentru diabetul lui Paul Cezanne. Din cauza toxicitatii ridicate, Scheele’s Green a fost interzis in 1960.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, a fost creat un pigment pur, similar, numit Paris Green. A fost un pigment intens si vibrant, insa la fel de toxic precum Scheele’s Green. Datorita intensitatii sale, Paris Green a fost foarte popular printre artistii impresionisti, de aici si numele de “Paris”. Din pacate, si acest pigment a fost interzis; toxicitatea ridicata a condus la imbolnavirea multor artisti si la orbirea lui Claude Monet.
Tipuri de pigmenti verzi
In prezent, exista mai multi pigmenti verzi pentru artisti. Desi ai crede ca verdele este doar verde, fiecare pigment verde are nuante diferite si este folosit pentru a crea efecte diverse. Pentru a te ajuta sa alegi nuanta potrivita picturii tale, ti-am pregatit o lista cu cei mai importanti si cei mai folositi pigmenti verzi.
Emerald Green si Winsor Emerald
Emerald Green (verde smarald) este un albastru-verde stralucitor care isi obtine culoarea distincta din urmele de crom si vanadiu. Cunoscuta si sub numele de Schweinfurt Green, Paris Green si Veronese Green, culoarea Emerald Green este un pigment pentru artisti foarte popular si a fost aleas culoarea anului in 2013 la Pantone.
Pigmentul Emerald Green a fost produs pentru prima data in Germania, in 1814. A fost obtinut prin amestecarea si incalzirea verdigrisului de cupru cu otet si arsen alb, apoi macinarea sedimentului in ulei de in. Initial, prezentat ca o versiune mai robusta si mai rezistenta la lumina a verdelui lui Scheele, noul pigment avea o stralucire diferita de orice alta nuanta de verde.
Cu toate acestea, avea aceeasi tendinta de a se ingalbeni atunci cand era amestecat cu nuante care contineau sulf, cum ar fi Cadmium Yellow, Vermillion si Ultramarine. De asemenea, era extrem de otravitor datorita continutului de arsenic.
Emerald Green a fost un pigment ieftin de produs, fiind utilizat pe scara larga pentru a colora tesaturi, tapete si obiecte de uz casnic. Atunci cand obiectele colorate erau din nou ude, se degajau vapori toxici ce puteau fi mortali.
Winsor Emerald din gama de culori ulei recreeaza acelasi impact de albastru-verde stralucitor, insa nu este toxic.
Winsor Emerald este fabricat din pigmentul PG36 Phthalo Green si nu prezinta pericole pentru sanatate. Winsor Emerald este succesorul ideal pentru Emerald Green si ofera o colorare opaca, permanenta, stralucitoare si curata.
Sap Green
Sap Green este un pigment de lac ce a fost intial realizat din sucul de fructe de padure necoapte de la planta de catina (Rhamnus). In Evul Mediu, culoarea extrasa a fost redusa la un sirop greu si vanduta in vezica de porc, mai degraba decat un pigment uscat.
Sucul a fost presat din boabe, amestecat cu un alum (un agent sicativ sau de uscare) si ingrosat prin evaporare; liantul nu a fost adaugat din cauza ingrosarii naturale. Din acest proces s-a obtinut un sirop verde, lipicios si transparent pe care artistii l-au folosit in pictura si manuscrise.
Formularile moderne nu includ boabe de catina, dar Sap Green marca Winsor & Newton este permanent si rezistent la lumina. Popularitatea acestei culori galben-verde inseamna ca poate fi gasita in gamele de culori ulei, acrilice, acuarela si guasa.
PG7 si PG36 – Phthalo Green
Acest verde este capabil sa produca o gama larga de amestecuri de culori utile, de la culori naturale transparente, subtile la cele puternice, opace si stralucitoare. Din acest motiv, a devenit cel mai popular verde folosit de artisti.
A fost introdus in 1938 si este un pigment sintetic din grupul colorantilor ftalociani. Este o pulbere verde moale, insolubila in apa si nu prezinta pericole pentru sanatate. Inainte de introducerea sa, singura nuanta verde capabila de o stralucire egala era Emerald Green, insa era mai putin permanent.
PG 7 – Phthalocyanine Green
Nuanta: verde rece cu subtonuri albastre.
Pigmentul Phthalo Green absoarbe mai multa lumina albastra decat Phthalo Blue (PB 15), iar acest lucru se realizeaza prin clorurarea pigmentului cu ftalocianina de cupru. Este o culoare catifelata, cu subtonuri albastre foarte profunde. Incearca sa-l amesteci cu Pyrrole Red (PR 254, PR 255 sau PR264) pentru a obtine un negru cromatic sau cu Lemon Yellow (cum ar fi PY 175) pentru a obtine un verde stralucitor de primavara.
PG 17 – Chromium Oxide Green
Nuanta: galben-verde dens, opac.
Chromium Oxide Green a fost produs pentru prima data in 1798. Este un pigment dens si opac ce poate fi folosit ca baza pentru portrete (underpainting), precum si pentru realizarea ilustratiilor botanice. Cand il amesteci cu o cantitate mare de Titanium White (PW 6), obtii o culoare palida de lamaie.
Artistii folosesc Chromium Oxide Green pentru a obtine nuante diverse de verde. Este cunoscut si sub numele de Chrome Green si este unul dintre cei mai stabili pigmenti verzi.
Chromium Oxide Green se foloseste nu doar in culorile pentru pictura, ci si in vopseaua de camuflaj.
PG 18 – Viridian
Nuanta: verde rece cu subtonuri albastre, semi-transparenta. Nu este toxic, are rezistenta ridicata la lumina si este perfect pentru glazurare. Absorbtia mare de ulei a lui Viridian il face o vopsea de ulei cu uscare rapida.
Viridian se regaseste in multe dintre picturile impresionistilor si postimpresionistilor si continua sa fie un pigment popular si in prezent. Este o nuanta relativ inchisa, ideala pentru amestecuri inchise. Amesteca-l cu Alizarin Crimson (PR83) pentru a obtine un negru intens sau cu Raw Sienna (PBr 7) pentru a obtine un verde bogat si natural.
Viridian provine din cuvantul de origine latina “Viridis” care inseamna verde, inflorit, viguros. Atunci cand este amestecat cu galben, portocaliu sau rosu, da viata unei game impresionante de verde natural. Acest lucru face din Viridian un produs de baza versatil pentru multi artisti.
Viridianul a aparut impreuna cu multi alti pigmenti sintetici, cum ar fi Blue Cobalt si Cadmium Yellow, in prima jumatate a secolului al XIX-lea. In timp ce Chromium, componenta cheie, a fost descoperita in 1797, primul preparat de Viridian este creditat francezului Pannetier si asistentului sau, Binet, in jurul anului 1838.
Din pacate, verdele lui Pannetier a fost de peste o suta de ori mai scump decat alti pigmenti, deja scumpi,de pe piata. Douazeci de ani mai tarziu, Guignet a brevetat o metoda mai ieftina de fabricatie, ceea ce i-a crescut foarte mult popularitatea. Odata ce Viridianul, cunoscut si sub numele Green Guignet, a devenit mai accesibil, a fost o alegere populara pentru pictorii impresionisti si postimpresionisti.
Recent, Viridian a jucat un rol important in autentificarea capodoperelor. Analizele operelor de arta ale lui Van Gogh, Kandisky si Klee au aratat ca Viridianul produs la inceputul secolului al XX-lea contine un produs secundar care nu se gaseste in fabricarea moderna a pigmentului.
PG 19 – Cobalt Green Pale
Nuanta: opaca, variaza de la albastru pana la turcoaz si galben-verde.
Descoperit in 1780 de chimistul suedez Sven Rinman si, ca urmare, este cunoscut si sub numele de Rinman’s Green. Cu cat se foloseste mai mult oxid de zinc in compozitie, cu atat nuanta este mai palida.
PG 23 – Green Earth
Nuanta: semi-transparent, variaza de la un verde albastru pana la un verde galben.
Este cunoscut si sub numele de Terre Verte, contine argila de siliciu si minerale verzi. Ca si ceilalti pigmenti de pamant, acesta este folosit din timpuri preistorice.
Terre Verte este foarte delicat, are o rezistenta scazuta de nuanta ceea ce il face lipsit de asertie in amestecuri. Il poti folosi pentru a neutraliza pigmentii rosii si portocalii sau ca baza pentru portrete. Este cunoscut si sub numele de Verdaccio si il poti folosi, de asemenea, pentru a crea subtonurile pielii.
PG 26 – Cobalt Green
Nuanta: semi-transparent, permanent, de la albastru turcoaz la verde inchis.
PG26 (Cobalt Chrome Oxide) este cea mai profunda nuanta de Cobalt Green. Se usuca rapid si este o culoare slaba, cu nuanta redusa, care prezinta o granulatie foarte mare in acuarela. Amesteca-l cu Unbleached Titanium White (PW 6:1) pentru a obtine un ton moale de galben-verzui.
In 1780, procesul de fabricare a unui compus din cobalt si zinc a fost dezvoltat de chimistul suedez Sven Rinman. Un amestec de cobalt si zinc a fost expus la caldura puternica, apoi a fost spalat, iar pigmentul Cobalt Green a fost gata de macinat.
Desi Cobalt Green era disponibil din 1835, pigmentul nu a fost utilizat pe scara larga decat dupa 1860, cand oxidul de zinc a devenit mai disponibil. Arthur Church, chimist si pictor amator, a publicat procesul lui Rinman in cartea sa, The Chemistry of Paints and Painting (Londra, 1901), laudand pigmentul Cobalt Green ca fiind „perfect din punct de vedere chimic si artistic”.
PG 36 – Phthalocyanine Green Yellow Shade
Nuanta: transparent, verde deschis cu subtonuri de galben.
De regula, este mai scump decat Phthalo Green si Yellow Shade si este realizat prin tratarea ftalocianinei de cupru cu brom. Este unic prin faptul ca are o nuanta foarte galbena. Face un plus interesant atunci cand este amestecat cu pigmenti de pamant si rosu.
Tine cont de informatiile expuse de noi atunci cand iti alegi verdele astfel nu vei da gres. Nu uita sa tii cont si de rezistenta la lumina si gradul de transparenta care sunt criterii importante atunci cand iti alegi verdele. Speram ca sfaturile noastre te vor ajuta sa alegi nuanta de verde potrivita picturii tale. Impartaseste cu noi rezultatul muncii tale in comentarii sau pe pagina noastra de instagram.
