Istoria pigmentului Rose Madder
Rose Madder este un pigment fascinant, care are o istorie îndelungată și o frumusețe aparte. Este cunoscut pentru nuanța sa subtilă, ce oscilează între roșu și violet, și pentru transparența sa delicată. Acesta a fost apreciat de marii maeștri ai artei, cum ar fi Rembrandt, care îl utiliza pentru a adăuga profunzime și vitalitate lucrărilor sale. Culoarea sa nu este doar una estetică, ci are și o importanță tehnică. Un pigment adevărat de artă trebuie să îndeplinească anumite standarde, printre care și rezistența la lumină, iar Rose Madder se remarcă tocmai prin această calitate. Dacă este păstrat corect, fără expunerea directă la razele soarelui, acest pigment poate rezista de-a lungul decadelor, păstrându-și nuanța aproape intactă.
Originea pigmentului Rose Madder
Originea Rose Madder este strâns legată de planta Rubia Tinctorum, care a fost cultivată pentru prima dată în Asia și Egipt. Această plantă era folosită de egipteni pentru a vopsi mormintele faraonilor, iar tehnica de extragere a pigmentului a fost perfecționată de-a lungul timpului, transformându-se în pigment de lac, ce era mult mai durabil decât vopselele obișnuite. Rose Madder a devenit extrem de valoros și căutat pe parcursul istoriei, fiind folosit mai întâi pentru vopsirea țesăturilor, iar ulterior pentru pictură.
În Evul Mediu, în timpul domniei lui Charlemagne, cultivarea plantei a fost încurajată datorită condițiilor favorabile din Olanda, iar pigmentul a devenit o parte semnificativă a economiei regiunii. Această cerere a crescut odată cu revoluția industrială, iar în anii 1860, importurile de Madder în Marea Britanie atingeau o valoare impresionantă de 1,25 milioane de lire sterline. Astăzi, Rose Madder este considerat unul dintre cei mai buni pigmenti naturali, apreciat pentru delicatețea și complexitatea sa, fiind un cadou minunat de la natură, care adaugă valoare oricărei lucrări de artă.
Pigmenții de lac au o tehnologie de fabricare interesantă, în care un colorant solubil este fixat într-un mordant, de obicei hidrat de aluminiu sau sulfat de calciu. Acest proces transformă colorantul într-un pigment insolubil, care este apoi măcinat fin și adăugat într-un liant pentru a crea vopsea. Rose Madder, cunoscut și sub denumirea de Madder Lake, este un exemplu clasic de pigment de lac. A fost extrem de popular în perioada Renasterii, fiind folosit pe scară largă datorită transparenței sale, care o făcea ideală pentru tehnicile de vitrare, folosite mai ales în pictura în ulei.
În secolul al XIX-lea, un salt important a fost făcut în procesul de obținere a acestui pigment. Madder a fost transformat în primul colorant natural care a dus la crearea unei vopsele sintetice – Alizarin Crimson. Acesta a fost mai ușor de obținut și mai accesibil, ceea ce l-a făcut o alternativă ieftină pentru artiștii din acea perioadă. Totuși, Alizarin Crimson nu avea aceeași durabilitate ca Madder, fiind mult mai vulnerabil la lumina UV și având o rezistență mai mică în timp, ceea ce l-a făcut să nu fie considerat la fel de potrivit pentru lucrările de artă profesioniste.
Rose Madder și George Field (1777–1854)
Chiar și așa, pigmentul Madder a continuat să fie apreciat de artiști, iar până în 1804, Madder a fost considerat o culoare destul de fugitivă. Totuși, un chimist englez remarcabil, George Field, a rafinat procesul de fabricare, transformând pigmentul solubil în apă într-un pigment insolubil, mult mai stabil. Acest nou pigment, extras din planta Rubia Tinctorum, putea varia de la nuanțe de roz la maro, și a fost utilizat de mari pictori precum John Constable și William Holman Hunt, contribuind semnificativ la paleta de culori a epocii. Astfel, Rose Madder rămâne un simbol al evoluției tehnologiilor de vopsire, combinând tradiția cu inovația în arta culorilor.
George Field a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării industriei pigmentului, contribuind cu descoperiri și inovații care au influențat profund arta și producția de vopsele. El a scris zece volume de note și experimente dedicate îmbunătățirii calității pigmentilor, iar aceste lucrări au fost considerate de o valoare deosebită. William Winsor, cofondator al companiei Winsor & Newton, a recunoscut importanța cercetărilor lui Field și a achiziționat întregul lot de note, asigurându-se că moștenirea științifică a acestuia nu va fi pierdută.
Pentru a spori eficiența și calitatea producției de pigmenți, Field a conceput un „laborator” special, detaliat în unul dintre caietele sale din 1809. Acesta a fost un sistem inovator, destinat să accelereze procesul de fabricare a pigmentilor de lac. Aceste idei au fost ulterior preluate de Winsor & Newton și au stat la baza laboratoarelor lor de pigmenti de lac, contribuind la modernizarea și profesionalizarea producției de vopsele. Astfel, Field nu doar că a influențat direct domeniul, dar și-a lăsat amprenta asupra evoluției industriei de vopsele de artizanat, care a continuat să progreseze pe baza cercetărilor sale.
În procesul inițial de producere a pigmentului pentru Rose Madder, transparența caracteristică a fost un factor crucial. Acest lucru a fost posibil prin separarea materialelor celulozice (bazate pe plante) de coloranți, iar tehnicile folosite pentru extragerea pigmentului au fost esențiale. Metodele principale de extracție includeau fermentarea hidrolitică acidă (enzimatică) și extragerea cu mordant, fiecare având rolul să optimizeze calitatea și claritatea pigmentului.
Hidroxidul de aluminiu s-a dovedit a fi crucial în proces, oferind transparența necesară pentru ca Rose Madder să devină pigmentul ușor de utilizat de către artiști. Alumul a fost folosit ca agent de extracție, pentru a separa colorantul de restul materialelor vegetale. De asemenea, pigmentul era produs în cuve de lemn, deoarece orice impuritate metalică ar fi putut altera culoarea și puritatea acestuia. Totuși, în anumite condiții, sărurile metalice puteau fi adăugate intenționat în procesul de producție, pentru a genera variații de culoare, cum ar fi Brown Madder sau Purple Madder, care adăugau diversitate paletei de nuanțe disponibile.
Prima filtrare a pigmentului Rose Madder a fost realizată cu ajutorul filtrelor din in, iar procesul de separare s-a realizat prin gravitație pentru a elimina excesul de apă. Acesta a fost un pas esențial în purificarea pigmentului, iar transparența și finețea caracteristică au fost asigurate prin această metodă. De-a lungul istoriei, procesul a fost perfecționat, dar secretul rețetei originale, dezvoltat de George Field, a rămas bine păstrat de către Winsor & Newton, compania care a continuat să rafineze tehnologia de producere a acestui pigment iconic.
Ulterior, pigmentul era filtrat folosind o presă cu fascicul, care ajuta la eliminarea resturilor și la obținerea unui produs fin și pur. După această etapă, pigmentul era lăsat să se usuce, iar procesul de producție a fost continuu actualizat, având la bază metode moderne și tehnologii de ultimă generație. Astăzi, procesul de obținere a Rose Madder durează în jur de 13 săptămâni, iar pigmentul este folosit atât în vopselele pe bază de ulei, cât și în acuarele.
Cu toate că au fost experimentate diverse tehnici și metode noi, niciuna nu a reușit să obțină pigmentul cu aceleași proprietăți unice pe care le avea Rose Madder obținut prin metodele inițiale ale lui George Field. Astfel, pigmentul rămâne un exemplu de tradiție și inovație în lumea artei, cu o istorie fascinantă și un proces de fabricație complex.
Rose Madder (NR9) vs. Alizarin Crimson (PR83)
Rose Madder (NR9) și Alizarin Crimson (PR83) sunt adesea confundate datorită asemănărilor lor vizuale, dar există diferențe semnificative între ele, în special în ceea ce privește proprietățile lor și modul în care sunt utilizate de către artiști. Deși ambele sunt nuanțe de roșu-violet, Rose Madder este considerat un pigment mult mai vibrant, cu o transparență deosebită și o calitate estetică superioară.
Rose Madder își păstrează tonalitatea pe o perioadă mult mai lungă decât Alizarin Crimson, care tinde să se estompeze mai rapid și să își piardă din intensitate. Acesta este un factor important pentru artiștii care doresc să creeze lucrări durabile, în care culorile rămân consistente în timp. Rose Madder este apreciat pentru că își menține claritatea și nu se modifică semnificativ sub influența luminii sau a altor condiții de mediu.
De asemenea, producția de Rose Madder continuă să urmeze rețeta exclusivă a lui George Field, pe care Winsor & Newton o păstrează cu strictețe. Această tradiție, combinată cu tehnologia modernă, face ca Rose Madder să fie considerat un pigment de lux, folosit cu precădere de maeștri ai artei, cum ar fi Jan Vermeer, JMW Turner și James McNeill Whistler.
În comparație, Alizarin Crimson (PR83) a fost folosit pe scară largă de-a lungul timpului, însă, deoarece este mai accesibil și mai ușor de produs, este considerat un pigment mai puțin durabil. Alizarin Crimson este mai puțin stabil la lumină și poate suferi schimbări de tonalitate mai rapid decât Rose Madder, ceea ce îl face mai potrivit pentru utilizări unde nu se cere o rezistență deosebită în timp.
Jan Vermeer, Tanara citind o scrisoare la fereastra
Dacă folosești Rose Madder în lucrările tale, ne-ar plăcea să vedem cum se integrează acest pigment vibrant în creațiile tale! Nu ezita să împărtășești rezultatul final al picturii tale în comentarii sau pe pagina noastră de Instagram. Suntem convinși că o lucrare realizată cu Rose Madder nu doar că va adăuga o adâncire aparte în paleta ta de culori, dar va transmite și o frumusețe unică, specifică acestui pigment deosebit. Fie că este vorba despre portrete delicate, peisaje vii sau compoziții abstracte, Rose Madder aduce o luminozitate aparte, iar noi suntem siguri că iubitorii de artă vor aprecia și vor înțelege mai bine magia acestei culori.
Așteptăm cu nerăbdare să vedem creațiile tale! Nu uita să le împărtășești cu noi în comentarii sau pe pagina noastră de Instagram și află mai multe despre pigmenți precum: roșu, maro, portocaliu, albastru, verde, galben, gri sau alb.
