Pigmenți în pictură – tipuri de verde
Culoarea verde este una dintre cele mai plăcute culori ce creează o atmosferă de seninătate și calm. Din acest motiv, mulți pictori, arhitecți și designeri folosesc verdele în proiectele lor. Verdele este culoarea pe care o asociem cu natura, viața, vegetația și reînnoirea. De-a lungul istoriei, pigmentul verde a fost, de asemenea, în centrul atenției pentru că are o semnificație specială în diferite regate, imperii, religii și societăți. Află din articolul nostru care sunt tipurile de pigmenți verzi în pictură și învață cum să îi folosești.
Importanța pigmenților verzi
Verdele este o combinație între două culori primare – albastru și galben – și are o simbolistică puternică, fiind asociat cu natura, echilibrul și reînnoirea. Datorită prevalenței sale în mediul înconjurător, oamenii au încercat încă din cele mai vechi timpuri să îl reproducă în pictură, textile și arhitectură. Cu toate acestea, obținerea unui pigment verde stabil s-a dovedit a fi o provocare mai mare decât pentru culorile roșu sau galben. Pigmenții naturali verzi se decolorează rapid sau sunt toxici, așa cum era cazul verdelui de arsenic, utilizat în secolul al XIX-lea.
Scurt istoric despre culoarea verde
În Antichitate, pigmentul pur de verde era disponibil artiștilor sub formă de pământ verde natural și minerale precum malachitul, care ofereau nuanțe intense, dar nu foarte stabile. Grecii antici au descoperit un nou mod de a obține verdele, creând nuanța Verdegris prin expunerea cuprului la acid acetic și răzuind crusta verde care se forma. Acest pigment a devenit extrem de popular în pictură și a fost utilizat timp de secole, în ciuda faptului că tindea să se degradeze în contact cu aerul și lumina.
Verdegris a rămas unul dintre cei mai folosiți pigmenți verzi până în secolul al XIX-lea, când cercetările chimice au condus la dezvoltarea unor pigmenți mai stabili și mai luminoși, precum Emerald Green, Cobalt Green și Viridian. Acești pigmenți au revoluționat paleta artiștilor, oferind tonuri mai intense și durabile. Datorită proprietăților lor superioare, au fost rapid adoptați de pictorii impresioniști, care îi foloseau pentru a reda vibrația luminii naturale și bogăția peisajelor. Astăzi, pigmenții verzi moderni continuă să fie esențiali în artă, permițând o gamă largă de expresii cromatice.
În timpul Renașterii, artiștii căutau soluții pentru a obține nuanțe intense de verde, folosind pigmenți derivați din plante, precum sucul de iarbă sau extractele de frunze. Totuși, aceste culori nu erau stabile, se decolorau rapid și își pierdeau strălucirea în contact cu lumina și aerul. Pentru a obține un verde mai durabil, pictorii combinau pigmenți galbeni și pigmenți albaștri direct pe pânza pentru pictură, dar acest lucru nu oferea întotdeauna rezultate uniforme.
În mod surprinzător, în spatele simbolismului său de echilibru și liniște, istoria culorii verde ascunde povești mai puțin plăcute. Dintre toți pigmenții folosiți în artă, niciunul nu a fost considerat mai toxic decât Scheele’s Green.
Dezvoltat în secolul al XVIII-lea de chimistul Carl Wilhelm Scheele, acest pigment conținea arsenic, o substanță extrem de periculoasă. Înainte de a fi interzis, Scheele’s Green nu era utilizat doar în pictură, ci și pentru colorarea tapetelor, textilelor și obiectelor de uz casnic. Expunerea prelungită la acest pigment putea provoca intoxicații severe. Se povestește că până și Napoleon Bonaparte ar fi fost afectat de pereții verzi ai locuinței sale din exil. Interzicerea sa a marcat un pas important spre utilizarea pigmenților mai siguri, precum Viridianul, care a devenit rapid preferatul artiștilor.
Această nuanță specială de verde este considerată de mulți responsabilă și pentru diabetul lui Paul Cézanne, deoarece expunerea îndelungată la compușii toxici ai pigmentului putea afecta sănătatea. Din cauza pericolelor asociate, Scheele’s Green a fost interzis oficial în 1960, marcând sfârșitul utilizării sale în artă și industrie.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost creat un pigment similar, dar mai pur, numit Paris Green. Acest pigment avea o nuanță intensă și vibrantă, atrăgând rapid atenția artiștilor, în special a celor impresioniști, care erau fascinați de culorile vii și efectele luminii. Numele său provine de la popularitatea sa în rândul pictorilor francezi din acea perioadă. Cu toate acestea, Paris Green era la fel de toxic ca predecesorul său, conținând arsenic și alte substanțe periculoase.
Expunerea prelungită la acest pigment a dus la îmbolnăvirea multor artiști, iar unii istorici consideră că ar fi contribuit la orbirea lui Claude Monet. În cele din urmă, și acest pigment a fost interzis, iar în locul său au fost dezvoltate alternative mai sigure pentru culori de ulei, precum verdele de Viridian, care a devenit rapid preferatul pictorilor datorită stabilității și non-toxicitații sale.
Tipuri de pigmenți verzi
În prezent, există o varietate de pigmenți verzi pentru artiști, fiecare având caracteristici unice în ceea ce privește intensitatea, transparența și stabilitatea în timp. Deși ai putea crede că verdele este doar verde, în realitate, fiecare pigment verde are nuanțe și subtonuri diferite, de la tonurile calde, apropiate de galben, până la cele reci, cu accente albăstrui. Alegerea corectă a pigmentului poate influența semnificativ atmosfera și profunzimea unei lucrări, fie că este vorba de peisaje realiste, portrete expresive sau compoziții abstracte.
Unii pigmenți sunt mai potriviți pentru tehnicile de glazurare, în timp ce alții oferă o acoperire intensă într-un singur strat. De exemplu, pigmentul verde Viridian este apreciat pentru transparența sa, în timp ce Verdele de oxid de crom este cunoscut pentru opacitatea și rezistența sa. În funcție de tehnica folosită – fie că lucrezi cu culori de ulei, acrilice, acuarelă sau guașă – anumite nuanțe pot fi mai potrivite pentru efecte de profunzime, amestecuri armonioase sau accente vibrante.
Pentru a te ajuta să alegi nuanța potrivită picturii tale, ți-am pregătit o listă cu cei mai importanți și cei mai folosiți pigmenți verzi, alături de caracteristicile și utilizările lor principale.
Emerald Green și Winsor Emerald
Pigmentul Emerald Green (verde smarald) este un albastru-verde strălucitor care își obține culoarea distinctă din urmele de crom și vanadiu. Cunoscută și sub numele de Schweinfurt Green, Paris Green și Veronese Green, culoarea Emerald Green este un pigment pentru artiști foarte popular și a fost aleasă culoarea anului în 2013 la Pantone.
Pigmentul Emerald Green a fost produs pentru prima dată în Germania, în 1814, fiind obținut prin amestecarea și încălzirea verdigrisului de cupru cu oțet și arsen alb, urmate de macinarea sedimentului în ulei de in. Acest pigment a fost prezentat ca o versiune mai robustă și mai rezistentă la lumină a verdelui lui Scheele, având o strălucire distinctivă, diferită de orice altă nuanță de verde disponibilă până atunci.
Cu toate acestea, Emerald Green avea aceeași tendință de a se îngălbeni atunci când era amestecat cu nuanțe care conțineau sulf, cum ar fi Cadmium Yellow, Vermillion și Ultramarine, ceea ce limita aplicabilitatea sa în anumite lucrări. În plus, pigmentul era extrem de otrăvitor din cauza conținutului de arsenic, ceea ce a făcut ca utilizarea sa să fie periculoasă pentru artiști și altele din apropiere.
Emerald Green a fost totuși un pigment relativ ieftin de produs și, de aceea, a fost utilizat pe scară largă pentru a colora țesături, tapete și obiecte de uz casnic. Problema majoră era că, atunci când aceste obiecte colorate erau din nou ude, se degajau vapori toxici care puteau fi chiar mortali, expunându-i pe cei care le manipulau la riscuri grave pentru sănătate.
Astăzi, Winsor Emerald din gama de culori ulei recreează același impact de albastru-verde strălucitor, dar fără riscurile toxice asociate cu pigmentul original. Fabricat din pigmentul PG36 Phthalo Green, Winsor Emerald nu prezintă pericole pentru sănătate, oferind o colorare opacă, permanentă, strălucitoare și curată, fiind considerat succesorul ideal al vechiului Emerald Green. Acest pigment modern aduce aceleași beneficii vizuale ale nuanței, dar într-un mod mult mai sigur pentru artiști.
Sap Green
Sap Green este un pigment de lac care a fost inițial realizat din sucul de fructe de pădure necoapte de la planta de cătină (Rhamnus). În Evul Mediu, culoarea extrasă din boabele de cătină a fost redusă la un sirop greu și vândut în vezica de porc, mai degrabă decât sub forma unui pigment uscat.
Sucul era presat din boabe, amestecat cu un alum (un agent sicativ sau de uscare) și îngroșat prin evaporare. Liantul nu era adăugat din cauza îngroșării naturale a sucului. Acest proces producea un sirop verde, lipicios și transparent, pe care artiștii l-au folosit în pictură și în manuscrise, fiind apreciat pentru tonul său galben-verde distinctiv.
Formulările moderne de Sap Green nu mai includ boabe de cătină, dar Sap Green marca Winsor & Newton este permanent și rezistent la lumină. Popularitatea acestei culori galben-verde a dus la includerea ei în diverse game de culori ulei, acrilice, acuarelă și guasă, oferind artiștilor o opțiune versatilă pentru a adăuga nuanțe naturale și subtile lucrărilor lor. Pigmentul modern își păstrează caracteristicile de transparență și rezistență, dar într-un format mult mai accesibil și sigur de utilizat.
Phthalo Green – PG7 și PG36
Acest verde este capabil să producă o gamă largă de amestecuri de culori utile, de la culori naturale transparente și subtile, până la cele puternice, opace și strălucitoare. Din acest motiv, a devenit cel mai popular verde folosit de artiști. Introducerea sa a avut loc în 1938, iar pigmentul este un colorant sintetic din grupul ftalocianinelor. Este o pulbere verde moale, insolubilă în apă, care nu prezintă pericole pentru sănătate, fiind mult mai sigur de utilizat comparativ cu pigmentii tradiționali care conțineau substanțe toxice, cum ar fi arsenicul.
Înainte de introducerea acestui pigment, singura nuanță verde capabilă de o strălucire similară era Emerald Green, însă acesta din urmă avea o durabilitate mai scăzută și o tendință de a se îngălbeni mai rapid. Prin urmare, pigmentul sintetic a adus o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește permanența culorii și stabilitatea pe termen lung, iar această formulă modernă a devenit rapid un favorit al pictorilor din diverse colțuri ale lumii.
Phthalocyanine Green – PG 7
Nuanța: verde rece cu subtonuri albastre.
Pigmentul Phthalo Green absoarbe mai multă lumină albastră decât Phthalo Blue (PB 15), iar acest lucru se realizează prin clorurarea pigmentului cu ftalocianina de cupru. Este o culoare catifelată, cu subtonuri albastre foarte profunde, care o face ideală pentru amestecuri complexe și nuanțe vibrante. Datorită caracteristicilor sale de absorbție a luminii, Phthalo Green are o intensitate mare și o transparență remarcabilă.
Pentru a explora diverse efecte cromatice, poți încerca să-l amesteci cu Pyrrole Red (PR 254, PR 255 sau PR 264) pentru a obține un negru cromatic, o nuanță profundă și interesantă, sau cu Lemon Yellow (cum ar fi PY 175) pentru a obține un verde strălucitor de primăvară, vibrant și luminos. Aceste combinații îți permit să controlezi cu precizie tonurile și intensitatea culorii, aducând diversitate în paleta de pictură și deschizând oportunități pentru o gamă largă de lucrări artistice, de la peisaje luminoase la amestecuri mai intense.
Chromium Oxide Green – PG 17
Nuanța: galben-verde dens, opac.
Chromium Oxide Green a fost produs pentru prima data in 1798. Este un pigment dens si opac ce poate fi folosit ca baza pentru portrete (underpainting), precum si pentru realizarea ilustratiilor botanice. Cand il amesteci cu o cantitate mare de Titanium White (PW 6), obtii o culoare palida de lamaie.
Artistii folosesc Chromium Oxide Green pentru a obtine nuante diverse de verde. Este cunoscut si sub numele de Chrome Green si este unul dintre cei mai stabili pigmenti verzi.
Chromium Oxide Green se foloseste nu doar in culorile pentru pictura, ci si in vopseaua de camuflaj.
Viridian – PG 18
Nuanță: verde rece cu subtonuri albastre, semi-transparentă. Nu este toxic, are rezistență ridicată la lumină și este perfect pentru glazurare. Absorbția mare de ulei a lui Viridian îl face o vopsea de ulei cu uscare rapidă.
Viridian se regăsește în multe dintre picturile impresionistilor și postimpresionistilor și continuă să fie un pigment popular și în prezent. Este o nuanță relativ închisă, ideală pentru amestecuri închise. Poți să-l amesteci cu Alizarin Crimson (PR83) pentru a obține un negru intens sau cu Raw Sienna (PBr 7) pentru a crea un verde bogat și natural.
Cuvântul „Viridian” provine din latina „Viridis”, care înseamnă verde, înflorit, viguros, și reflectă caracteristicile acestei culori, care poate adăuga o notă de vitalitate lucrărilor tale. Atunci când este amestecat cu galben, portocaliu sau roșu, Viridianul dă viață unei game impresionante de verzi naturali, ceea ce îl face un produs de bază versatil pe șevaletul oricărui artist. Datorită acestui efect, este un pigment folosit atât pentru peisaje naturale, cât și pentru lucrări mai abstracte, ce necesită o nuanță de verde intens și vibrant.
Viridianul a apărut alături de alți pigmenti sintetici, cum ar fi Blue Cobalt și Cadmium Yellow, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Deși Chromium, componenta sa cheie, a fost descoperită în 1797, primul preparat de Viridian este creditat francezului Pannetier și asistentului său Binet, în jurul anului 1838. În ciuda faptului că verdele lui Pannetier a fost extrem de scump, în cele din urmă, Guignet a brevetat o metodă mai ieftină de fabricație, care a dus la o popularizare semnificativă a pigmentului.
Odată ce Viridian, cunoscut și sub numele de Green Guignet, a devenit mai accesibil, a fost o alegere populară pentru pictorii impresionisti și postimpresioniști. Datorită acestei popularități, a rămas un pigment esențial chiar și în prezent. Mai recent, Viridian a jucat un rol important în autentificarea capodoperelor, având un impact semnificativ în cercetările despre lucrările lui Van Gogh, Kandinsky și Klee, pentru că pigmentul produs la începutul secolului al XX-lea conține un produs secundar care nu se mai găsește în fabricarea modernă a acestuia.
Cobalt Green Pale – PG 19
Nuanța: opacă, variaza de la albastru până la turcoaz și galben-verde.
Viridian, un pigment esențial pentru mulți artiști, este cunoscut pentru versatilitatea sa și intensitatea culorii. Un alt pigment cu o poveste interesantă este Rinman’s Green, descoperit în 1780 de chimistul suedez Sven Rinman. Acest pigment este mai puțin folosit astăzi, dar are un rol important datorită caracteristicilor sale unice. Rinman’s Green variază în intensitate în funcție de cantitatea de oxid de zinc utilizată în compoziție: cu cât mai mult oxid de zinc, cu atât nuanța devine mai palidă.
Acest pigment verde produce o nuanță delicată și luminoasă, care se poate utiliza pentru a crea amestecuri subtile și tonuri naturale. Când este combinat cu alte nuanțe, cum ar fi Alizarin Crimson sau Phthalo Blue, poate da rezultate foarte interesante și sofisticate. Chiar dacă nu este la fel de popular ca Viridian sau alte nuanțe verzi, Rinman’s Green adaugă o notă distinctivă lucrărilor de artă, fiind un pigment care poate fi folosit într-un mod creativ și experimental pentru a obține efecte vizuale deosebite.
Green Earth – PG 23
Nuanța: semi-transparent, variază de la un verde albastru până la un verde galben.
Green Earth, cunoscut și sub denumirea de Terre Verte, este un pigment natural care conține argilă de siliciu și minerale verzi. Folosit din cele mai vechi timpuri, acest pigment de pământ are o istorie fascinantă și a fost esențial în paletele artistice preistorice.
Terre Verte este un pigment foarte delicat, cu o rezistență scăzută la schimbările de nuanță, ceea ce îl face mai puțin puternic în amestecuri. Totuși, calitățile sale subtile îl fac ideal pentru anumite tehnici, cum ar fi neutralizarea pigmenților roșii și portocalii, sau utilizarea sa ca bază pentru realizarea portretelor. În acest sens, este folosit și sub numele de Verdaccio, având un rol important în crearea subtonurilor pielii, în special în pictura clasică.
Deși nu este la fel de vibrant sau intens ca alte nuanțe de verde, Terre Verte rămâne un pigment important datorită flexibilității sale și a capacității de a adăuga subtilitate și naturalețe lucrărilor artistice.
PG 26 – Cobalt Green
Nuanța: semi-transparent, permanent, de la albastru turcoaz la verde închis.
Pigmentul verde PG26 Cobalt Chrome Oxide este cea mai profundă nuanță de Cobalt Green. Acest pigment se usucă rapid și este o culoare mai slabă, cu o nuanță redusă, care prezintă o granulație foarte mare, în special în acuarelă. Poți amesteca Cobalt Green cu Unbleached Titanium White (PW 6:1) pentru a obține un ton moale de galben-verzui, ideal pentru efecte subtile și luminoase.
În 1780, chimistul suedez Sven Rinman a dezvoltat procesul de fabricare a unui compus din cobalt și zinc. Prin expunerea acestui amestec la căldură puternică și apoi spălarea sa, pigmentul Cobalt Green a fost creat și a fost gata de a fi măcinat.
Deși Cobalt Green era disponibil din 1835, abia după 1860 a devenit utilizat pe scară largă, datorită disponibilității mai mari a oxidului de zinc. Arthur Church, chimist și pictor amator, a publicat procesul lui Rinman în 1901 în cartea sa The Chemistry of Paints and Painting, lăudând Cobalt Green ca fiind „perfect din punct de vedere chimic și artistic”. Acest pigment a devenit astfel o alegere populară datorită stabilității sale și a calităților sale deosebite în lucrările de artă.
Phthalocyanine Green Yellow Shade – PG 36
Nuanța: transparent, verde deschis cu subtonuri de galben.
De regulă, pigmentul Phthalo Green și Yellow Shade este mai scump decât alte variante și este realizat prin tratarea ftalocianinei de cupru cu brom. Acest pigment este unic prin faptul că are o nuanță foarte galbenă, ceea ce îl face extrem de versatil. Pigmentul adaugă un plus interesant atunci când este amestecat cu pigmenți de pământ și roșu, oferind o gamă largă de tonuri și efecte interesante în lucrările de artă.
Ține cont de informațiile pe care ți le-am oferit atunci când îți alegi nuanța de verde, astfel nu vei da greș. Este important să iei în considerare și rezistența la lumină și gradul de transparență, deoarece acestea sunt criterii esențiale care influențează rezultatul final al picturii tale. Sperăm că sfaturile noastre te vor ghida spre alegerea celei mai potrivite nuanțe de verde. Te invităm să împărtășești cu noi rezultatul muncii tale, fie în comentarii, fie pe pagina noastră de Instagram. Așteptăm cu nerăbdare să vedem cum prinde viață creația ta!
În articolele noastre, vei descoperi detalii despre pigmenti istorici, precum vermilionul sau purpura tiriană, dar și despre noile tehnologii care au dus la crearea unor culori inovatoare. Descoperă lucruri fascinante despre roșu, rose madder, portocaliu, albastru, galben, gri, alb sau negru.
