Ultramarinul – culoarea care a fost odată mai valoroasă decât aurul

Adesea denumit „albastru adevărat”, pigmentul Ultramarin de un albastru profund și strălucitor este iubit de artiști fie pentru utilizarea sa individuală, fie ca o culoare valoroasă pentru amestecuri. Numele său derivă din combinația cuvintelor latine „ultra”, care înseamnă dincolo, și „mare”, care înseamnă mare, referindu-se la faptul că europenii importau această piatră peste mări din Asia.

De la frescele medievale la picturile impresioniste ale lui Monet, această culoare a fost aleasă cu grijă, fie pentru a sublinia detalii sacre, fie pentru a reda frumusețea naturii. Pigmentul, odată mai valoros decât aurul, a traversat istoria artei într-un mod spectaculos, iar pensulele Winsor & Newton Seria 69 , Winsor & Newton Seria 333 și Winsor & Newton Seria 111 au devenit unelte esențiale în mâinile celor care doresc să continue tradiția. Totodată, artiștii își pot desăvârși detaliile fine cu Winsor & Newton Seria 303, ideală pentru precizie, sau pot explora tehnici mai ample cu Winsor & Newton Cotman bidinea, excelentă pentru lucrările de dimensiuni mari. Fiecare pensulă contribuie la exprimarea perfectă a acestui albastru magnific.

1. Originea Lapis Lazuli și primele utilizări

Ultramarinul își are originile în Lapis Lazuli, o piatră semiprețioasă extrasă în special din Afganistan, apreciată încă din antichitate pentru culoarea sa albastră intensă. Înainte de a fi transformat în pigment, această piatră era utilizată pentru bijuterii și obiecte de decor în Egiptul Antic și Sumer, iar primele urme de folosire ca pigment datează din secolele VI-VII d.Hr., în picturile rupestre din Bamiyan.

2. Transportul și comerțul pe Drumul Mătăsii

Lapis Lazuli era transportat pe Drumul Mătăsii, de-a lungul căruia măgari și cămile duceau piatra din Afganistan către Siria. De aici, pietrele erau încărcate pe nave care navigau spre Veneția, centrul european al comerțului cu acest pigment. Astfel, popularitatea ultramarinului s-a răspândit rapid printre artiștii europeni.

3. Ultramarinul în Evul Mediu

The Virgin in Prayer, 1640-50

În Evul Mediu, lapis lazuli a devenit un ingredient esențial pentru manuscrisele iluminate și picturile murale, fiind folosit și în pictura chineză din secolele X-XI. Artiștii medievali îl considerau un simbol al luxului și al purității, iar în Europa, pigmentul albastru era folosit cu precădere pentru reprezentarea veșmintelor Fecioarei Maria.

A fost adesea folosit pentru a picta veșmintele Fecioarei Maria, conferindu-i un statut divin și spiritual. Din cauza prețului ridicat, acest pigment era rezervat pentru opere importante și comenzi regale, fiind o alegere obligatorie în scenele sacre.

4. Renașterea și prețul său exorbitant

Girl with a Pearl earring, Johannes Vermeer

În timpul Renașterii, ultramarinul a devenit cunoscut ca pigmentul „mai valoros decât aurul”. Era atât de scump datorită procesului complex de extragere, care presupunea măcinarea pietrei, amestecarea cu rășini și ceruri, urmată de o separare atentă a pigmentului pur. Artiști precum Vermeer erau atât de fascinați de ultramarin încât ajungeau să-și ducă familiile în datorii doar pentru a-l folosi în operele lor.

5. Crearea ultramarinului sintetic (1828)

În secolul XIX, creșterea cererii pentru pigment a dus la eforturi de a crea o variantă mai accesibilă. În 1828, chimistul francez Jean-Baptiste Guimet a reușit să creeze Ultramarinul Francez, o versiune sintetică realizată din argilă, sodă, cărbune, cuarț și sulf. Aceasta era mult mai ieftină de produs și a devenit rapid preferată de artiști.
Artiști precum J.M.W. Turner au fost printre primii care au folosit ultramarinul sintetic. Această variantă le-a permis să folosească albastrul pur fără limitări financiare, oferindu-le libertatea de a crea lucrări vibrante și bogate în detalii.

6. Ultramarinul astăzi

Fotografie din laboratoarele Winsor & Newton

În prezent, ultramarinul este unul dintre cei mai iubiți pigmenți din paleta artiștilor contemporani. Fabricat în diverse nuanțe, cum ar fi Ultramarinul Francez sau nuanța Verde, este un simbol al evoluției de la un pigment rar și prețios la un standard accesibil și vibrant al artei moderne.