Interviu cu artistul acuarelist Ovidiu Iovanel

Ovidiu Iovanel este un acuarelist roman, absolvent al Facultatii de Arhitectura din Timisoara si presedintele International Watercolor Society Romania, infiintata in anul 2016. De-a lungul timpului, Ovidiu Iovanel s-a remarcat prin expozitii nationale si internationale uimitoare.

De o franchete rara, Ovidiu Iovanel ne-a povestit cum a ajuns sa picteze in acuarela dupa 20 de ani. Afla din interviul nostru de ce a ales acurarela, ce l-a determinat sa se reapuce de arta si de ce conteaza sa inveti constant de la artisti profesionisti.

Cum ati rezuma parcursul dvs. ca artist acuarelist? De unde ati plecat si care este destinatia finala?

Ovidiu Iovanel:

Am pornit de la zero. E adevarat ca desenez de la doi ani, ca am facut un curs de desen si pictura la Casa Pionierilor, pe cand eram in clasele primare, ca am urmat cursurile scolii Populare de Arta din Resita pe cand eram in liceu si ca am terminat Facultatea de Arhitectura in Timisoara.

Aveam niste „parghii ajutatoare”, dar pictura in acuarela este total altceva decat am studiat eu, asa ca pot spune fara sa gresesc ca am pornit de la zero. S-a intamplat in 2012 cand m-am decis sa nu mai fac altceva in afara de pictura. Am inceput sa pictez in acrilice si ulei pana cand am descoperit un manual de acuarela intr-o librarie in Austria. Acesta a fost inceputul.

Am pictat vreo trei-patru lucrari si mi-am dat seama ce potential am. Dar imi lipsea instruirea la un nivel „pro”. Eram un bun amator, dar totusi, amator… intr-o zi din intamplare (oare?) am dat de Thomas Schaller, un arhitect american care s-a lasat si el de arhitectura si s-a apucat de acuarela.

Abia atunci mi-am dat seama, vorba aceea, “cu ce se mananca” acuarela…Abia atunci am inteles importanta materialelor bune si a tehnicii bine puse la punct. E usor sa pictezi prosteste, aruncand culori pe foaie, fara noima. Mai greu e sa stii exact ce urmaresti si sa reusesti sa obtii efectul dorit.

Destinatia finala? Nu stiu exact ce limita exista. Unele puncte le-am bifat deja. Am expus in multe tari, pe patru continente, am expus alaturi de nume celebre ale acuarelei mondiale si am aparut pe doua pagini, in cea mai prestigioasa revista dedicata acuarelei, The Art of Watercolour, editata in Franta, in limbile engleza si franceza.

Imi doresc sa mai apar acolo precum si in revista Watercolour Artist care apare doar in S.U.A., dar cred ca cel mai mult imi doresc sa raman in istorie, cu cel putin o lucrare, intr-un muzeu.

Ce factori, intamplari sau persoane v-au influentat dezvoltarea ca artist?

Ovidiu Iovanel:
Orice altceva. Pe langa proiectarea de arhitectura, am lucrat in radio, am desenat piese metalice, am fost diriginte de santier, am reparat si vandut computere, am vandut macarale etc. Intelegeti acum de ce n-am pictat 20 de ani? Am mai desenat, dar de pictat, n-am pictat. M-am reapucat in 2011 si am facut o pictura in acrilice pe o usa metalica. Apoi iarasi am facut o pauza de un an pana m-am decis definitiv in 2012 sa abordez tema in mod serios. Decizia mea din 2012 a fost pe fondul unei lipse. Mai concret, nu gaseam de lucru.

Atunci m-am decis sa pun la bataie talentul cu care am fost inzestrat. In domeniul acuarelei am fost influentat de operele unor pictori contemporani de la care am luat si ore. Ii redau in ordinea studiilor facute cu ei: Eugen Chisnicean, Thomas Schaller, Liu Yi, Alvaro Castagnet, Fabio Cembranelli, Yuko Nagayama, Viktoria Prischedko, Bernhard Vogel si Janine Gallizia. As mai putea adauga aici pe Joseph Zbukvic, David Taylor, Joe Francis Dowden si Robert Wade, pe care i-am urmarit pe DVD-uri sau le-am citit cartile.

Cu ce mari artisti ati interactionat si ce ati invatat de la acestia?

Ovidiu Iovanel :
I-am amintit deja mai sus. De la fiecare am invatat lucruri interesante si mai ales secrete, trucuri, chestiuni de finete…in cadrul cursurilor pe care le-am predat eu, am combinat toate aceste cunostinte, asa incat pot spune fara sa ma laud in mod nejustificat, ca ceea ce predau eu, nu mai preda nimeni. De la curs la curs, adaug elemente noi. De la Thomas Schaller de exemplu, am invatat cum sa combini elementele de arhitectura cu spontaneitatea astfel incat acuarela sa capete volum.

De la Alvaro Castagnet am invatat sa nu „bibilesc” in mod excesiv, ci sa trag o dara cu pensula fara sa ma mai uit inapoi. De la Fabio Cembranelli am invatat sa sterg culoarea de pe plansa, de la Liu Yi am invatat cat de importante sunt materialele cu care lucrezi. As putea continua sa vorbesc despre fiecare. M-as opri in final la Janine Gallizia de la care am invatat “puterea contrastelor”. Multe le-am invatat chiar de la mine insumi, din proprie experienta, lovindu-ma de diverse probleme de-a lungul procesului creativ si rezolvandu-le de unul singur.

Cum definiti excelenta in acuarela?

Ovidiu Iovanel:
Cred ca trebuie privita din mai multe unghiuri…Mai intai nu poti ajunge la ea dupa un an sau doi, ci dupa cateva decenii. Ar trebui atunci sa fii capabil sa pictezi orice, in stiluri diferite, tinand cont de regulile consacrate ale picturii si incalcandu-le “cu cap”, daca este cazul. Ajungi la performante muncind mult. Talentul cu care te nasti reprezinta doar 1%.

De unde va luati inspiratia ca artist?

Ovidiu Iovanel:
Nu sunt axat pe o anumita tematica. Abordez teme variate, inclusiv ciudatenii. In general ma inspir dupa poze interesante gasite pe internet sau dupa pozele facute de mine de-a lungul timpului. Ma plictisesc daca trebuie sa pictez acelasi subiect de mai multe ori. Tin minte ca a trebuit odata, la o comanda, sa fac acelasi tablou de vreo cincisprezece ori si asta in trei zile. Nici nu vreau sa mai vorbesc despre ce am simtit atunci. Financiar a fost perfect, dar ca artist am simtit ca ma rutinez.

Cum se pot dezvolta abilitatile de exprimare in acuarela?

Ovidiu Iovanel:
Din pacate ingerii si extraterestrii nu prea vor sa ne inspire (precum aveau pretentia cei din Evul Mediu, ca erau canale prin care comunica divinitatea), asa ca, secretul consta in munca si studiu. Se mai adauga aici dorinta personala de a progresa si curajul de a experimenta, fara teama ca gresesti si trebuie apoi sa intorci foaia pe partea cealalta, ca sa repeti pictura.

Daca nu iti doresti sa faci performanta mondiala in acuarela, cel putin ar trebui sa iti doresti sa inveti si sa pui in opera lucruri noi. Pe masura ce inaintezi, prinzi “gustul” acuarelei. Altfel o vei practica doar ca pe un hobby vag, menit sa-ti omoare duminicile plictisitoare.

Ce nu va lipseste niciodata de pe masa de lucru?

Ovidiu Iovanel:
Daca v-as face o poza, ati vedea ca am prea multe obiecte pe masa de lucru…Ar trebui sa am doar pensulele, culorile, hartia si borcanul cu apa. Dar da, exista ceva ce nu imi lipseste si de care ar trebui sa ma debarasez urgent atunci cand pictez: telefonul mobil. Acesta este cel mai mare mancator de timp si cel mai important factor care ma distrage de la procesul creativ. Vorba cantecului, “ba suna unul, ba suna altul”…

Care este sfatul dvs. pentru cei aflati la inceput de drum in pictura in acuarela?

Ovidiu Iovanel:
Sa nu fie zgarciti si sa isi cumpere materiale de calitate, sa nu abandoneze o pictura dupa ce au dat primul strat, crezand ca au gresit ceva, blocandu-se si nemaistiind ce sa faca, sa invete cat pot de mult despre compozitie, lumini si umbre, valori tonale si culori si sa aiba rabdare cu ei insisi, ca sa creasca. Liantul de legatura la toate astea este, asa cum am mai spus, munca multa si daca se poate, constanta. Spor la pictat!